Despre carte: 1996 / „... S-au urcat, s-au poticnit, transpirand si inchizand ochii. Norov era fără suflare. La început drona l-a tot împins în spate, apoi și-a pus umărul în direcția lui, apoi aproape că l-a târât în ​​brațe. Și când erau complet epuizați, când fără gânduri, mecanic, parcă înfășurați, urcau și urcau, pierzându-și ideea de timp și spațiu, apoi deodată stâncile s-au despărțit, călătorii s-au îndreptat, uluiți: un vânt proaspăt le-au bătut pe față ca apa dintr-o găleată și au simțit atingerea rece, gâdilată, de nedescris, a unui praf de apă invizibil. Marele Nil, care cu atâta generozitate a adus prosperitate Egiptului, Marele Nil, cântat de cei mai săraci dintre săraci și de cei mai bogați dintre bogați, Nilul, în ale cărui ape se reflectau templele regale și chipurile țăranilor egipteni aplecați. peste el, acest Nil legendar, incomparabil, era furios, ridica vârtejuri de fum de apă, zdrobește strălucirea soarelui, scânteie de curcubee scurte... Acolo, dedesubt, sub muntele pe care stăteau Norov și Dron, gâfâind și fără cuvinte, marele Nil. luptat cu masele nemișcate de piatră ale Marelui Prag. Și, tunând peste ei, rostogolindu-se cu un vuiet, cel alb, în ​​clocot de spumă, s-a repezit mai departe spre nord! Și, ascunzând stiletul, și-a amintit de a lui Pușkin: „Sub cerul Africii mele, suspinați despre Rusia mohorâtă.…»